DONAREA
DE MATERIAL SEMINAL
PROCEDURĂ
Procedura de donare de material seminal este o modalitate simplă de tratare a infertilității masculine, respectiv în cazurile în care nu se găsește material seminal în materialul ejaculat sau în cazuri cu tulburări genetice sau ereditare, care pot fi transmise copilului.
Donarea de material seminal se aplică și în cazul femeilor care doresc să aibă un copil în calitate de părinte singur. În Grecia, legea permite donarea de material seminal.
PROCESUL DE DONARE DE MATERIAL SEMINAL
Donarea de material seminal reprezintă furnizarea de către un subiect masculin a materialului seminal, respectiv, a materialul ejaculat, pentru a ajuta o femeie sau un cuplu să aibă un copil. Materialul seminal este păstrat congelat timp de cel puțin șase luni. Donatorul este supus din nou unei evaluări medicale la șase luni după recoltarea materialului seminal și, dacă se dovedește că este sănătos, se poate folosi materialul seminal donat. Materialul seminal poate fi injectat direct în cavitatea uterină prin metoda inseminării intrauterine (IUI) sau poate fi utilizat pentru fertilizarea ovocitelor în laborator, cunoscută drept fertilizare in vitro (FIV).
Conform legislației actuale, donatorul de material seminal trebuie să fie anonim și, înainte de a continua cu donarea, acesta trebuie să fie supus unei evaluări medicale pentru identificarea a diferite afecțiuni și factori de risc și trebuie să înțeleagă potențialele aspecte emoționale sau psihologice, care pot apărea în timpul procesului.
Donarea de material seminal trebuie considerată un act de generozitate față de cuplurile care nu pot concepe un copil sau față de femeile singure care doresc să aibă copii.
Conform legislației aplicabile, banca de material seminal poate oferi donatorului o anumită sumă de bani (definită prin lege) drept compensație pentru oricare pierdere financiară, care se poate să se fi întâmplat din cauza timpului dedicat donării de material seminal și oricare cheltuieli asociate. Totuși, banii primiți de donator nu trebuie să reprezinte motivul principal pentru donare.
După ce a luat decizia de a deveni donator, candidatul trebuie să fie supus unui număr de teste pentru a stabili dacă trece efectiv la procesul de donare de material seminal. Se recomandă ca un donator candidat de material seminal să fie testat referitor la următoarele:
- Vârsta
Majoritatea băncilor de material seminal stabilesc limita de vârstă pentru donatorii de material seminal între 18 și 34 de ani, iar unele ajung și până la o limită de 39 de ani.
- Starea psihologică
Donatorii candidați de material seminal trebuie să fie examinați de un psihiatru pentru a exclude persoanele care pot prezenta o afecțiune psihică.
- Analiza materialului seminal
Materialul seminal trebuie să fie examinat înainte de donarea efectivă. Donatorul candidat trebuie să adopte abstinență sexuală timp de 2-5 zile. După recoltarea unei probe de material seminal, se efectuează un test de laborator pentru a verifica diferiți parametri ai materialului seminal, precum cantitatea, numărul și mobilitatea. Materialul seminal al unui donator potrivit trebuie să conțină peste 15 milioane spermatozoizi per milimetru și să prezinte morfologie normală și mobilitate de 40%.
- Istoricul medical
Istoricul medical al donatorului candidat este foarte important. Existența oricărei afecțiuni ereditare conduce la întreruperea procesului. În orice caz, istoricul familial al donatorului candidat trebuie să ofere informații despre cele două generații anterioare.
- Examinările medicale
Examinările medicale specifice trebuie să confirme starea bună de sănătate a donatorului și trebuie să excludă următoarele boli transmisibile:
1.Hepatita B (HBsAg)
2.Hepatita C (HCV)
3.AIDS (HIV I-II)
4.Sifilis (RPR)
Dacă o persoană dorește să devină donator de material seminal la perioade regulate, testele menționate anterior trebuie repetate la fiecare 6 luni. Donatorul trebuie să indice și schimbările survenite în ceea ce privește starea sa de sănătate.
- Testare genetică
O probă de sânge va fi analizată pentru a detecta afecțiunile genetice precum fibroza chistică și talasemia. Teste suplimentare pot fi realizate în funcție de istoricul familial, rasă sau etnie. De exemplu, persoanele de origine africană pot fi testate pentru identificarea anemiei falciforme. Majoritatea băncilor de material seminal exclud donatorii care pot prezenta risc crescut de transmitere a unei boli genetice. În plus, donatorii sunt supuși unui test de cariotip pentru a detecta anomaliile cromozomiale.
- Profilul personal și sexual
Donatorul candidat trebuie să prezinte și un profil detaliat al activității sale sexuale precum și informații personale care pot fi asociate obiceiurilor, educației și intereselor sale.
Dacă evaluarea clinică indică existența unei afecțiuni, donatorul candidat este exclus din procesul de donare de material seminal (respectiv, nu are permisiunea de a fi donator de material seminal) și este informat despre afecțiunea sa pentru a lua măsuri și adopta un tratament potrivit. În plus, acesta trebuie să semneze o declarație conform căreia donația s-a realizat în mod anonim.
RECOLTAREA DE MATERIAL SEMINAL
Recoltarea de material seminal are loc într-o încăpere izolată și desemnată în acest sens de la sediul băncii de material seminal, prin utilizarea unui recipient steril. Apoi materialul seminal este păstrat la congelator timp de șase luni și nu este utilizat până când donatorul este testat din nou pentru boli infecțioase, pentru a evita riscul de transmitere a acestora. După aceea, materialul seminal poate fi decongelat și utilizat, dacă este necesar. Conform legiΣslației aplicabile, numărul maxim de copii care se pot naște în baza materialului seminal al aceluiași donator pe teritoriul Greciei este de zece.
ABONARE LA MEDIMALL
NEWSLETTER
Abonați-vă la Newsletter pentru a fi informați cu articole interesante, dar și cu cele mai recente evoluții în domeniul sănătății și fertilității