Datorită dezvoltării medicinei și a tehnologiei, bărbații care suferă de azoospermie (absența spermatozoizilor în spermă) pot acum să revendice dreptul la paternitate.

Mulți bărbați încearcă să aibă un copil și, în cele din urmă, află că produc spermă fără spermă. Această tulburare se numește azoospermie, nu provoacă simptome specifice, dar este diagnosticată atunci când un bărbat este supus unei spermograme pentru a evalua numărul și calitatea spermatozoizilor.

Procentul de bărbați azoospermi în populația generală este de 1%, în timp ce în cazul cuplurilor infertile care își investighează fertilitatea, bărbații azoospermi reprezintă până la 10%.

În trecut, azoospermia era tratată doar prin donarea de spermă, dar acum bărbații care suferă de această afecțiune au posibilitatea de a-și obține propria descendență biologică prin procedura de reproducere asistată și, în special, prin procedura de microfertilizare.

Care este cauza azoospermiei?

Azoospermia poate fi cauzată de o problemă care fie împiedică producerea de spermatozoizi sănătoși în testicule, fie împiedică eliberarea lor din organism. Există, de asemenea, unele cazuri de bărbați care nu produc deloc spermă.

Producția de spermatozoizi în testicule poate fi împiedicată de mai multe cauze, cum ar fi:

1. Criptorhidie.
2. Infecții ale tractului reproducător, cum ar fi epididimita sau uretrita.
3. Complicații ale anumitor boli infecțioase virale.
4. Leziuni la inghinali.
5. Cancerul sau tratamentele acestuia, cum ar fi radioterapia.
6. Bolile cromozomiale, cum ar fi sindromul Klinefelter, în care spermatozoizii produși sunt minime sau inexistente.

Diagnosticul

Pentru a diagnostica azoospermia, se face mai întâi o spermogramă. Aceasta este cea mai importantă etapă care necesită, pe lângă o examinare atentă, centrifugarea, deoarece în mai multe probe, care sunt inițial negative pentru prezența spermatozoizilor, spermatozoizii sunt în cele din urmă detectați după centrifugarea probei. Dacă în urma testului nu se găsește niciun spermatozoid, atunci proba poate fi clasificată ca fiind azoospermică. În aceste cazuri, se recomandă repetarea spermogramei pentru a confirma prima observație.

În general, dacă nu există spermatozoizi la 2-3 spermograme (la distanță în timp), pacientul trebuie să discute cu medicul său posibilitatea unui tratament sau a unei biopsii testiculare. În majoritatea cazurilor de azoospermie, biopsia testiculară rămâne singurul test care va arăta dacă există sau nu spermatozoizi în testicule.

Tratamentele

Biopsia testiculară (metoda TESE)

Odată ce azoospermia a fost stabilită și confirmată, urmează o investigație atentă pentru a determina posibilele cauze ale acesteia. În majoritatea cazurilor, se recomandă o biopsie testiculară.

Pentru toate cazurile de azoospermie (cu excepția hipogonadismului hipogonadotrofic), biopsia testiculară rămâne cea mai veche și cea mai adecvată metodă pentru a determina dacă în testicule sunt sau nu prezenți spermatozoizi.

În cazul în care proba testiculară prelevată conține chiar și forme imature de spermatozoizi, aceștia pot fi în multe cazuri izolați, cultivați folosind tehnici speciale pentru a-i maturiza și apoi utilizați pentru FIV prin microfertilizare.

Μικρογονιμοποίηση ICSI και Αζωοσπερμία

Microfertilizarea ICSI (Injecția intracitoplasmatică de spermatozoizi) este o metodă de fertilizare in vitro în care un singur spermatozoid este injectat direct în ovul pentru a-l fertiliza.

ICSI, sau Injecția intracitoplasmatică de spermă, a fost practicată cu succes în întreaga lume de la începutul anilor 1990 și este un tratament cu adevărat eficient pentru obținerea unei sarcini.

Cum se realizează tehnica ICSI?

După recoltarea materialului seminal, în funcție de numărul și motilitatea spermatozoizilor, se aplică un tratament pentru activarea acestora, cu mici modificări. În cazul în care proba de spermă nu este suficientă, partenerul este rugat să furnizeze o a doua probă suplimentară câteva zile mai târziu. În cazul în care sperma conține chiar și câteva zeci de spermatozoizi mobili, microfertilizarea poate fi efectuată în mod normal.

La fel ca și FIV convențională, procedura de microfertilizare ICSI necesită stimularea prealabilă a ovarelor cu medicamente pentru fertilitate pentru a produce mai multe ovule mature. După ce ovulele au fost aspirate, acestea sunt supuse unui “tratament” special cu o enzimă (hialuronidaza) pentru a îndepărta celulele granuloase din jur. Acest lucru este necesar, altfel spermatozoizii nu vor putea să pătrundă, deoarece în ICSI spermatozoizii sunt injectați și nu pe cont propriu, ca în cazul FIV convențională. Acest “tratament” durează 1-2 minute și, odată ce ovocitele sunt eliberate de granulocite, este posibil să se evalueze care sunt mature și potrivite pentru ICSI și care nu.

Etapa finală a procedurii ICSI constă în imobilizarea fiecărui ovul în parte cu ajutorul unei pipete fine de sticlă și cu o altă pipetă mai fină de sticlă (care seamănă cu un ac de injecție) pentru a izola fiecare spermatozoid care va fi apoi introdus în citoplasma fiecărui ovul. Fiecare “inserție” durează câteva secunde, dar întregul proces poate dura câteva ore, mai ales dacă spermatozoizii sunt puțini și greu de găsit.

Odată ce procesul de “inserție” este finalizat, ovulele sunt plasate din nou în medii de cultură speciale până când sunt complet fertilizate și se produc embrioni. Metoda este finalizată prin respectarea procedurii bine-cunoscute de fertilizare in vitro: după crearea blastocisturilor, embrionii sunt selectați și, în final, transferați.

Ratele de succes

Succesul tehnicii ICSI depinde de mai mulți factori, cum ar fi:

• viabilitatea spermei
• calitatea ovocitelor
• calitatea ovocitelor, calitatea calității spermatozoizilor
• capacitatea ovocitelor de a rezista la procesul endocitoplasmatic

Rata de reușită a sarcinii la fiecare încercare cu tehnica ICSI este de 65-75%. Potențialii factori care pot influența ratele de succes în cursul sarcinii și, prin urmare, finalizarea nașterii cu microfertilizarea ICSI sunt similare cu cele ale FIV convenționale.

---

“Astăzi, datorită dezvoltării rapide din ultimii ani, medicina oferă o soluție chiar și în cele mai speciale cazuri, atâta timp cât este identificată cauza problemei la spermă”, spune eminentul chirurg urolog-androlog urolog Vassilis Protogerou, asistent chirurg. Profesor la Facultatea de Medicină a Universității din Atena.